Am vrut sa fiu o stea

Am vrut să fiu o stea,

dar calea pe care am ales-o,

prea multe ziduri de piatră a avut.

Privesc cu spaimă  pereţii bordeiului meu,

acoperiţi cu brumă.

Crivătul,

năpraznic,

saltă cartonul acoperişului,

şi-mi dezvăluie cerul,

în toată splendoarea lui.

Inima  din piept stă să plece,

Aerul rece,

pielea-mi străpunge.

Peste copii îmi aşez trupul.

Privesc cu spaimă,

pereţii bordeiului meu,

acoperiţi cu brumă.

Poate că mâine,

bordeiu-mi va fi mormânt,

alături de copiii mei.

Pământul se cutremură,

bordeiul se clatină,

se sparge  în mii de fărâme.

Un înger din cer ,

lin,

coboară,

mă -nvăluie şi mă saltă,

dincolo de zidul de piatră.

Privesc peste zid,

ruina bordeiului meu,

străjer în calea neuitării,

ce-o port în suflet mereu.(Natalia Ghita, Agnita)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s