Gânduri

Ca o frunză uscată în bătaia vântului,

plutesc.

Fac ochii mari,

căutând un loc,

unde să poposesc.

Vântul mă saltă,

din când în când ,

mă izbeste

cu putere,

de  pământ.

Apoi,

iarăşi,

sunt

izbită de acelaşi vânt.

Cu greu mă ridic,

privesc spre cer.

Trupu-mi este obosit,

Capul îmi vâjie,

Imi este frig!

Gândurile

necruţătoare,

ca un curent electric

îmi străbat trupul,

din cap şi până în picioare.

Privesc pereţii cămăruţei mele

şi  plâng.

Gladiolele s-au uscat,

au mai rămas  tulpinile,

c-un pic de sevă  în ele,

La fel,

ca şi în venele tale(Natalia Ghita, Agnita)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s