Privind înapoi cu mânie

De poţi să-i uiţi pe-aceia,

ce mult bine-au făcut.

Să ştii că eşti,

un nesimţitor

şi fără de trecut,

Căci tu,

uitând din urmã,

spre viitor te-ndrepţi.

Şi calci peste cadavre,

ca tu să fii *isteţ* .

Când timpul se opreşte

şi vrei să întorci capul,

trecutul să-ţi priveşti.

Din iad-îţi spune-un tartor,

că timpul s-a sfârşit.

El flăcările aţâţă,

ca tu să fii prăjit.

La fel,

cum tu,

în viaţă,

fiind,

pe alţii,

i-ai  prăjit.

Şi tartorul cel mare,

o urnă a pregătit.

Fierbinte,

fiind,

încă,

cenuşa ta adună.

Doar creierul păstrează,

material de studiu.

Nici iadul şi nici dracii

nu au mai pomenit,

un creier,

aşa de mare,

şi totuşi,

mai mult decât tâmpit.(Natalia Ghita, Agnita)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s